jump to navigation

Cantece vs. Muzica decembrie 3, 2009

Posted by keimyou in Personal, Right.
Tags: , ,
add a comment

Iata definitia muzicii conform DEX:

MÚZICĂ, (4) muzici, s.f. 1. Arta de a exprima sentimente și idei cu ajutorul sunetelor combinate într-o manieră specifică.

That being said, una dintre formatiile mele preferate, Muse, a scos o piesa noua – Undisclosed Desires. Nu, ‘piesa’ nu-i face dreptate. Este o declaratie de dragoste pentru iubita celui care a compus-o. Sunt ani de cand nu am mai auzit o piesa (noua) cu o incarcatura emotionala atat de puternica, cu un accent personal atat de adanc imprimat. Sunt ani de cand n-am mai simtit atat de puternic o melodie.

Si stam asa, in timp ce-o ascultam, gandindu-ma ca muzica nu mai e ce-a fost. Stiu ca difera gusturile, stiu ca difera asteptarile si asa mai departe. Dar din punctul MEU de vedere muzica ar trebui sa fie poetry in motion. Adica, versurile fac piesa. Normal ca trebuie sa existe un blending, asa, cu linia melodica, cu vocea. Sa iasa un tot perfect sau imperfect. Da’ sa fie un ‘tot’.

Ori, de cele mai multe ori cand ascult muzica, aud voci mai mult sau mai putin cultivate, care se screm sa para sexy si senzuale (in cazul gagicilor) sau rugged si neimblanzite (in cazul tipilor). Versuri – 3-4/ melodie, daca am noroc. Linie melodica predefinita, previzibila si mestecata. Adica asa, un fel de lasa-ma ca sa te las. Fara sentimente, fara trairi. Mecanic, ca beat-ul.

Asa ca, pentru o persoana ca mine, este revigorant sa aud o astfel de piesa. O pun aci s-o ascultati si voi si sa vedeti despre ce tot bat campii.

Francofilie ?! noiembrie 20, 2009

Posted by keimyou in Personal, Right.
Tags: , , ,
add a comment

Azi am o stare ciudata. Extatica, zen, asa. Poate pentru ca e vineri. Si cand m-am trezit de dimineata imi venea sa vorbesc in franceza. Si io nu stiu franceza, si nici nu-mi place in mod deosebit. Nici oamenii nu ma-ncanta.

Noah, clar e ca mai bine ascult ceva muzica decat sa uimesc populatia cu furculitionu’ meu.

Βarbatii este vaci noiembrie 14, 2009

Posted by keimyou in Personal, Right.
Tags: , ,
2 comments

Elena Carstea s-a inselat. Amarnic. Barbatii nu este porci, barbatii este vaci. In cele ce urmeaza o sa si demonstrez aceasta afirmatie, astfel incat sa fie clar pentru toata lumea faptul ca intr-adevar barbatii este vaci.

Haideti sa luam porcul. Este jegos, isi mananca singur cacatul si zace ca… un porc toata ziua. Dar el este un animal nobil, inteligent si foarte loial. Niciuna dintre aceste caracteristici nu face dreptate unui barbat. Insa daca ne gandim la vaca, povestea se schimba radical.

Este cunoscut faptul ca vacile merg inainte, fara stanga, fara dreapta, cat vad cu ochii. In aceeasi maniera se deplaseaza si un barbat, preferand sa incerce sa ajunga linia orizontului, decat sa intrebe cum ajunge in locul Y. De asemenea, in India vaca este considerata o adevarata zeitate, iar acest lucru este fix pe masura orgoliului masculilor care au pretentia sa fie serviti dumnezeieste, desi inapoi nu pot oferi decat eventual o balega si niste lapte.

Sa nu mai zic de una dintre placerile intime ale unei vaci, respectiv scarpinatul in nas cu limba din dotare personala. Prin comparatie, observam ca si barbatul are astfel de placeri vinovate, desi instrumentul este de aceasta data mana (multumim lui Darwin pe aceasta cale pentru degetele opozabile), iar obiectele placerii devin coaiele. Tot din dotare personala.

Mergand si mai departe in aceasta comparatie, vaca si barbatul se contopesc intr-un tot complet atunci cand privesc… unul in gol, rumegand cu rabdare iarba, iar celalalt la TV, rumegand cu rabdare vreun sendvis facut cu 2-3 zile in urma.

Deci, sa nu mai aud ca barbatii is porci! Barbatii este vaci, si-am terminat.

Acest post are un caracter fictional. Orice asemanare cu persoane sau intamplari reale este pur intamplatoare.

Pardon Cafe octombrie 29, 2009

Posted by keimyou in Right.
Tags: , ,
add a comment

Sa nu zica lumea ca-s Gigi Contra, o sa scriu saptamanal si cate un articol (maxim 2) despre lucrurile care imi plac in tarisoara noastra.

Am ales sa incep cu locul unde-mi petrec cel mai mult timp, in afara de munca si apartamentul proprietate personala, respectiv Pardon Cafe.

pardon_cafe

Este o cafenea old-school, sa zic asea. Foarte misto atmosfera, in general intretinuta cu muzica ambientala sau jazz. Foarte misto oamenii, daca apuci sa-i cunosti ajungi la concluzia ca de fapt trebuia sa fie un spital de nebuni acolo, dar pentru ca nu le-au ajuns banii s-au multumit c-o carciuma. Niciun membru al staff-ului nu e sanatos la cap, toti au pasarici. De fapt, pasaroaie. Stoluri intregi.

pardon_interior

Foarte misto si faptul ca e atat de mica, incat in cei 10 ani pe care-i are in spate, toti clientii au ajuns sa se stie intre ei. Si asa te trezesti ca deschizi usa unui bar, si intri intr-un mediu familiar si prietenos. Foarte misto si decorul din interior. De tavan atarna frumos tot felul de porcarii si porcarioare: pantofi, o casca din al 2lea Razboi Mondial, o sticla veche de sifon (!). Si tot sus, de jur imprejurul geamurilor (nu exista pereti, doar geamuri), exista niste rafturi cu tot felul de obiecte vechi si foarte armonios dispuse. V-ati facut o idee, nu?

Vara insa… Vara este senzatie la Pardon. Au o gradina superba in spate, inconjurata de verdeata. Copaci, copacei, tufisuri, iarba. Tot ce vrei. Umbra, racoare, aer mai putin sufocant ca in Bucurestiul nostru de toate zilele. Este un spatiu fenomenal de citit in timp ce-o asculti pe Cesaria Evora. Si pentru printesele noastre mai mofturoase, au si-o terasa deasupra barului. Draguta, de altfel, deoarece vezi toata verdeata mentionata mai devreme panoramic, asea. Imi pare rau ca n-am poze din vara sa va arat.